izumít (-tă), adj. – Uimit, uluit. Sl. izumiti „a înnebuni” (DAR). Sec. XVII, înv.; împrumut literar. Vezi definitia »

imberdosít adj. – Copleșit, împovărat. Ngr. (ἐ)μπερδεύω (Gáldi 177). Tiktin se referea la germ. Bürde „povară”. Vezi definitia »

MĂCELĂRÍT², -Ă, măcelăriți, -te, adj. Tăiat, ciopârțit, sfârtecat; masacrat. ♦ Fig. Zdrobit, frânt. – V. măcelări. Vezi definitia »

FRANȚUZÍT, -Ă, franțuziți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care imită obiceiurile franceze și folosește, fără a fi necesar, cuvinte și expresii franceze. – V. franțuzi. Vezi definitia »

VERSUÍT, -Ă, versuiți, -te, adj. (Înv.) Scris în versuri. – V. versui. Vezi definitia »