Definita cuvantului zgârci
ZGÂRCI1, zgârciuri, s. n. 1. Cartilaj. 2. Unealtă alcătuită dintr-o lamă metalică curbată fixată pe un mâner și folosită pentru curățarea muchiilor vaselor mici de lemn. – Din zgârci2 (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu zgârci
ÎMBRÂNCÍ, îmbrâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) împinge cu violență, a(-și) da brânci; a (se) ghionti, a (se) brânci1. – În + brânci. Vezi definitia »
ÎNVECINICÍ vb. IV. v. înveșnici. Vezi definitia »
FUGÁCI, -CE, fugaci, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (Despre cai) Bun alergător, iute la fugă; fugar. ♦ (Substantivat, m.) Cal. 2. Adj. Fig. (Livr.) Trecător, fugitiv. 3. S. m. Nume dat mai multor specii de păsări migratoare de mărimea unui porumbel, cu picioarele lungi și foarte iuți, bune alergătoare. – Lat. fugax, -acis. Cf. fr. fugace. Vezi definitia »
pitulicí2, s.n. (reg.; în constr.) de-a pituliciu = de-a baba oarba. Vezi definitia »
aríci (-ci), s. m. – 1. Animal mamifer insectivor. – 2. Tumoare, javart. – 3. Plantă (Echinope sphaerocephalus). – 4. Herpes. – Mr. ariciu, ariț, megl. ariț. Lat. ērĭcius (Diez, I, 349; Pușcariu 118; Candrea-Dens., 85; Körting 3273; REW 2897; DAR); cf. alb. irikj, it. riccio (sard. rizzu), sp. erizo (astur. arizo, gal. ourizo). Fonetismul prezintă dificultăți, întrucît rezultatul normal ar trebui să fie ariț, ca în dialecte. S-a încercat să se explice alterare ți › ci, care apare și în mr. și în it., printr-un tip intermediar eric(u)lus, de către Pușcariu 118; prin erix, -cis, după Philippide, Altgr. Elemente, 2, și Pascu, I, 38; prin schimbare de suf., de către Pascu, Beitärge, 9. Der. ariceală, s. f. (tumoare, javart); arici, vb. (a-și zbîrli părul; a se ghemui, a se face ghem; a suferi de ariceală sau de herpes); aricioaică, s. f. – Din rom. provin ngr. ἀρίτζιος (Murnu 22; Meyer, Neugr. St., II, 74), rut. jaric (Candrea, Elemente, 405; Berneker, 448). Vezi definitia »