AUTOÎNCĂRCĂTÓR, autoîncărcătoare, s. n. Vehicul care încarcă automat o marfă, un obiect. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + încărcător. Vezi definitia »

MONITÓR² s.n. 1. (Telec.) Receptor, difuzor sau alt aparat folosit pentru a controla calitatea emisiunilor de radio sau televiziune. 2. Aparat de control sau de semnalizare a radiațiilor ionizate; dozimetru de control. 3. Supervizor. [Cf. engl., it. monitor]. Vezi definitia »

SABLATÓR, -OÁRE, sablatori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat în sablare. – Sabla + suf. -tor. Vezi definitia »

pruncșór, pruncșóri, s.m. (pop.) 1. prunculeț, pruncuț; plod, sugar, sugaci. 2. fiu. 3. (înv. și reg.; în forma: pruncșor) băiețaș; flăcăiaș. Vezi definitia »

întrebător, întrebători s. m. (intl.) 1. anchetator. 2. procuror. 3. judecător. Vezi definitia »