PĂDURÓI s. m. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu flori roșii-purpurii sau galbene (Melampyrum arvense). – Din pădure + suf. -oi. Vezi definitia »

parói (paróiuri), s. n. – Roi mic produs de un stup. Bg., sb., slov. paroj (Tiktin; Candrea; Conev 74), cf. roi. – Der. paroi, vb. (a roi a doua oară în aceeași vară). Vezi definitia »

slói (-iuri), s. n. – 1. Bulgăre, coagul (se zice despre bucăți dintr-o materie care se solidifică sub efectul frigului ca grăsimea, ceara). – 2. Bloc de gheață. – 3. (Trans.) Mîncare de carne de oaie în seul ei. Sl. sloj, din vb. suložiti „a pune” (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 348), cf. slei și slov. sloj „seu”, ceh., rus. sloj „strat”. – Der. sloi, vb. refl. (a se închega, a se solidifica). Vezi definitia »

vâlvói adj. invar. Vezi definitia »

poi, póiuri, s.n. (reg.) pleavă (de la sămânța de cânepă). Vezi definitia »