AOLÍCĂ interj. (Pop.) Exclamație care exprimă o ușoară părere de rău sau o mustrare blândă. – Din aoleu + suf. -ică. Vezi definitia »

ȘÁTRĂ, șatre, s. f. 1. Cort în care se adăpostesc țiganii nomazi; p. ext. grup de corturi care alcătuiesc locuințele unei comunități țigănești nomade. ◊ Loc. adj. De șatră = țigănesc; nomad. ◊ Expr. (Fam.) A umbla (sau a se muta) cu șatra = a se muta deseori, pe neașteptate, cu toate lucrurile, din loc în loc. ♦ Comunitate de țigani nomazi. 2. (Înv.) Cort de tabără. 3. (Pop.) Construcție rudimentară care servește ca adăpost pentru vite, pentru uneltele gospodăriei etc. ♦ Baracă de scânduri, acoperită cu pânză, în care negustorii își vând mărfurile la târg. [Pl. și: șetre] – Din bg., scr. šatra, magh. sátor. Vezi definitia »

RÍCȘĂ s.f. (Rar) Trăsurică cu două roți trasă de un om, folosită în unele țări din Orient. [< engl. ricksha, germ. Rikscha]. Vezi definitia »

CLEPSÍDRĂ s.f. Instrument folosit în vechime pentru măsurarea timpului, bazat pe determinarea acestuia cu ajutorul unui lichid sau al nisipului care curge dintr-un rezervor în alt rezervor; ceas de apă; ceas de nisip. [< fr. clepsydre, cf. gr. klepsydra]. Vezi definitia »

fără Vezi definitia »