JUDECÁ, júdec, vb. I. 1. Tranz. A-și forma o opinie despre cineva sau ceva, examinând argumentele, luând în considerare împrejurarile, urmările etc.; a discerne, a chibzui. 2. Tranz. A aprecia, a prețui, a califica. ♦ A considera, a socoti drept... 3. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) critica, a (se) condamna, a (se) mustra. 4. Tranz. A examina o cauză sau o persoană în calitate de judecător și a da o hotărâre judiciară; p. ext. a hotărî, a decide ca arbitru, a soluționa un litigiu. ◊ Lucru judecat = caz asupra căruia s-a dat o hotărâre judiciară definitivă. ♦ Refl. recipr. A fi în proces, în litigiu cu cineva. – Lat. judicare. Vezi definitia »

CAUCIUCÁ vb. tr. a acoperi cu un strat de cauciuc. (după fr. caoutchouter) Vezi definitia »

huțúlca (dans) s. f. art., neart. huțúlcă, g.-d. art. huțúlcii Vezi definitia »

DEMASCÁ vb. I. tr. A scoate (cuiva) masca. ♦ (Fig.) A face cunoscut, a da pe față, a dezvălui (caracterul, planurile, conduita, intențiile cuiva). [P.i. demásc. / cf. fr. démasquer]. Vezi definitia »

AMPLIFICÁ vb. I 1. tr., refl. A (se) mări, a (se) dezvolta; a (se) lărgi, a da sau a căpăta amploare. ♦ A forma o fracție de aceeași valoare cu fracția dată prin înmulțirea numărătorului și a numitorului cu același număr. 2. tr. A intensifica, a mări (valori electrice, acustice, optice). [P.i. amplific, 3, 6 -că. [< lat. amplificare – a mări, cf. it. amplificare, fr. amplifier]. Vezi definitia »