FOLÓS, foloase, s. n. Câștig moral sau material; avantaj, profit, haznă, folosință. ◊ Loc. adj., adv. În (sau spre, pentru) folosul cuiva = în interesul, în avantajul, spre binele cuiva. Cu folos = în mod avantajos, cu profit. De folos = folositor, avantajos. ◊ Expr. Ce folos? = la ce bun? degeaba. – Din ngr. ófelos. Vezi definitia »

CAPRICIÓS, -OÁSĂ adj. Cu capricii, cu toane; neconsecvent, schimbător; răsfățat. ♦ (Despre lucruri) Neobișnuit, ciudat. [Pron. -ci-os, var. caprițios, -oasă adj. / cf. fr. capricieux, it. capriccioso]. Vezi definitia »

MÂNCĂCIÓS, -OÁSĂ, mâncăcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Ființă) care mănâncă mult (și des), care are mare poftă de mâncare; (om) mâncău. – Mânca + suf. -ăcios. Vezi definitia »

MICROPORÓS, -OÁSĂ adj., s.n. (Material) cu structură asemănătoare cu a buretelui artificial. [Cf. engl. microporous]. Vezi definitia »

FLOCÓS, -OÁSĂ, flocoși, -oase, adj. (Despre animale sau despre obiecte de îmbrăcăminte făcute din blană) Cu păr des, lung și moale, cu smocuri de păr dese și moi; mițos. – Floc + suf. -os. Vezi definitia »