corciág, corciégi, s.m. (reg., înv.) un fel de câine de vânătoare. Vezi definitia »

dușág (-guri), s. n. (Mold.) Saltea. Tc. düșek (Scriban). Vezi definitia »

fag (fági), s. m. – Fagure de miere. Lat. favus (DAR; REW 3228). Cuvînt înv., înlocuit de der. fagur (var. fagure), s. m. Se consideră acest cuvînt ca un sing. reconstituit pe baza pl. faguri din cel anterior, sau ca der. din lat. *favulus (Pușcariu 570; Candrea-Dens., 541; REW 3227a; DAR). Byck-Graur, BL, I, 28, preferă prima soluție, considerînd inexplicabil rezultatul ν › g; dar această confuzie este frecventă în rom., cf. barză și în it., cf. parvulus › pargoletto, nuvolo › nugolo, etc. – Der. făguros, adj. (dulce, zaharat). Vezi definitia »

ANTIFÁG s. n. component al unei bacterii care distruge bacteriofagii. (< fr. antiphage) Vezi definitia »

SFOIÁG, (1) s. n., (2) sfoiegi, s. m. 1. S. n. (Reg.) Mucegai. 2. S. m. Larvă a unei specii de gândac (Tenebrio molitor), de culoare gălbuie sau cafenie, care se dezvoltă și trăiește în făina de grâu, degradând-o și făcând-o inutilizabilă. ♦ Un fel de vierme asemănător cu râma, care trăiește prin pivnițe și prin casele umede. – Din bg. svojak. Vezi definitia »