ESCÁRĂ s.f. Coajă neagră care se formează pe piele de obicei din cauza unei arsuri. [< fr. escarre, cf. gr. eschara – focar]. Vezi definitia »

TRIÁDĂ s.f. 1. (Ant.) Reunire a trei divinități, trei ființe etc. ♦ Ansamblu format dintr-o strofă, o antistrofă și o epodă în poezia greacă. 2. (În filozofia lui Hegel) Schemă de explicare a oricărui proces de dezvoltare, cuprinzând trei etape: teza, antiteza și sinteza. 3. Grupare a trei entități, elemente cu proprietăți asemănătoare. [Pron. tri-a-. / < fr., it. triade, lat. trias]. Vezi definitia »

idiómă (idióme), s. f. – Limbă, unitate lingvistică. – Var. idiom. Mr. iδiumă. Ngr. ἰδίωμα, și modern din fr. idiome. Sec. XVIII. Vezi definitia »

MATIÓLĂ s.f. Plantă erbacee ornamentală, cultivată pentru florile sale mirositoare, simple sau învoalte; (pop.) mixandră. [Pron. -ti-o-. / < fr. matthiole]. Vezi definitia »

borsétă s. f., g.-d. art. borsétei; pl. borséte Vezi definitia »