ȘERPUÍT, -Ă, șerpuiți, -te, adj. Care face cotituri, care șerpuiește; șerpuitor, cotit. – V. șerpui. Vezi definitia »

civít s. m. – 1. Indigo, colorant albastru-închis. – 2. Culoare albastru-închis. – 3. Sulfat de cupru. – 4. Pînză bleumarin. Tc. çivit (Roesler 607; Șeineanu, II, 139; Loewe 63; Ronzevalle 78), cf. sb. čivit. Vezi definitia »

VITRÍT s. n. 1. Component principal al cărbunilor, negru, lucios și compact. 2. Material sticlos folosit ca izolant între soclul becurilor electrice și capsă. – Din germ. Vitrit. Vezi definitia »

TITANÍT s. n. 1. silicat natural de titan și de calciu, piatră semiprețioasă; sfen. 2. aliaj dur cu carburi metalice, concreționat. (< fr. titanite) Vezi definitia »

ARGILÍT s. n. Rocă rezultată din recristalizarea argilei. – Din fr. argilite. Vezi definitia »