ȘTAMPÍLĂ, ștampile, s. f. 1. Instrument format dintr-o placă de cauciuc, de lemn sau de metal fixată pe un mâner, pe care sunt gravate un semn, o inscripție sau o emblemă, cu care se ștampilează acte, mărfuri, obiecte etc. 2. Semn, inscripție sau emblemă care se aplică pe un document pentru a-i da valabilitate, pe mărfuri sau pe corpul animalelor, pentru a le arăta proveniența sau apartenența etc.; sigiliu. [Var.: stampílă s. f.] – Din fr. estampille. Cf. it. stampiglia. Vezi definitia »

REGISTRATÚRĂ s. f. serviciu într-o instituție unde se înregistrează hârtiile intrate și ieșite; biroul unde funcționează acest serviciu. (< germ. Registratur) Vezi definitia »

TURBOPÓMPĂ s.f. Agregat alcătuit dintr-o pompă și o turbină. [< fr. turbopompe, cf. germ. Turbo-Pumpe]. Vezi definitia »

CROMATOGRÁMĂ s.f. (Chim.) Repartiția diferită a componenților unui amestec de substanțe în soluție, care se filtrează printr-un mediu poros. [< fr. chromatogramme]. Vezi definitia »