SĂBIÚȚĂ, săbiuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui sabie; săbioară. 2. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunzele în formă de sabie și cu florile purpurii; gladiolă, săbioară (3) (Gladiolus imbricatus). [Pr.: -bi-u-] – Sabie + suf. -uță. Vezi definitia »

cuptúră, cuptúri, s.f. (reg.) piatră de mină abia înținată. Vezi definitia »

INAPETÉNȚĂ s. f. Lipsă de poftă de mâncare, întâlnită în multe boli febrile, digestive, cronice etc.; anorexie. – Din fr. inappétence. Vezi definitia »

RUÁDĂ s. f. mișcare inversă a cabrării calului, în ridicarea trenului posterior de la sol, animalul executând o azvârlire, sprijinindu-se pe trenul anterior. (< fr. ruade) Vezi definitia »

HEMAGLUTINÍNĂ s. f. aglutinină capabilă să producă agregarea hematiilor. (< fr. hémagglutinine) Vezi definitia »