LEVITÁȚIE s. f. 1. capacitate atribuită ocultiștilor, fachirilor etc. de a ridica diverse corpuri sau a se ridica ei înșiși de la pământ prin puterea voinței. 2. ~ magnetică = anulare a gravitației prin acțiunea unui câmp magnetic asupra unui corp străbătut de un curent electric. (< fr. lévitation) Vezi definitia »

PALUDOTERAPÍE s.f. Malarioterapie. [Gen. -iei. / < fr. paludothérapie]. Vezi definitia »

SANGULÍE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); năframă făcută din această țesătură. – Et. nec. Vezi definitia »

MEȘTERÍE, meșterii, s. f. (Înv. și reg.) 1. Meserie; p. gener. profesiune. 2. Măiestrie, pricepere, îndemânare. ♦ Însușire (ascunsă) a unui obiect. – Meșter + suf. -ie. Vezi definitia »

ONICHÍE¹ s. f. denumire generică pentru afecțiunile unghiilor; onicopatie, onicoză. (< fr. onychie) Vezi definitia »