păcură s. f. sg. (intl.) trădare. Vezi definitia »

HERMENEUTICĂ s.f. Disciplină (considerată și artă) care se ocupă cu înțelegerea și interpretarea monumentelor, cărților și a textelor vechi. ♦ Teorie a interpretării semnelor ca elemente simbolice ale unei culturi. [Var. ermeneutică s.f. / < fr. herméneutique, cf. gr. hermeneutike < hermeneuein – a interpreta, hermeneus – interpret]. Vezi definitia »

șárgă¹, șărgi, s.f. (reg.) 1. dungă; pată. 2. cicatrice (în forma unei linii). Vezi definitia »

LUCÉRNĂ s. f. (la greci și la romani) corp de iluminat în care ardea o feștilă înmuiată în ulei. (< lat. lucerna) Vezi definitia »

gagicăreală, s. f. inconstanță într-o relație; flirt (cu cineva). Vezi definitia »