AUGMENTÁRE s.f. Acțiunea de a augmenta ; augmentație. ♦ (Muz.) Lărgire a valorii notelor în repetarea unei teme sau a unui motiv. [Pron. a-ug-. < augmenta]. Vezi definitia »

MASÁRE, masări, s. f. Acțiunea de a (se) masa² și rezultatul ei. – V. masa². Vezi definitia »

curătoáre, curătóri, s.f. (reg.) vas în care curge vinul; curătură (2). Vezi definitia »

nastúre (násturi), s. m. – 1. (Înv.) Șiret, panglică. – 2. Buton. – Mr. nastur(e). It. nastro „panglică”, cf. pav. nastol, valtel. nàstola. Rezultatul normal, *nastru, pl. *nastruri, l-a disimilat pe r, de unde nasturi, cu noul sing. reconstituit ca fagure, mugure etc. Sec. XVI. Der. din lat. *nastula (Pascu, I, 124; cf. Pușcariu 1157 și Candrea-Dens., 1209), din gr. νάστουλον (Skok, ZRPh., LIV, 487) sau din got. nostilo (Giuglea, Dacor., I, 382), nu e probabilă. Pentru relația cu it., cf. Tiktin, Meyer-Lübke, ZRPh., XXXII, 462, REW 5840 și Rosetti, II, 80. – Der. înăsturat, adj. (împodobit cu nasturi); năsturel, s. m. (margaretă, Bellis perennis; creson, Nasturtium officinale), la care sensul al doilea este o imitație modernă a numelui științific al plantei (Candrea). – Din rom. provine bg. nastur (Capidan, Raporturile, 223). Vezi definitia »

TERMOREGLÁRE s. f. 1. reglaj (automat) al temperaturii. 2. mecanism fiziologic la animalele homeoterme prin care acestea își mențin constantă temperatura corpului. (după fr. thermorégulation) Vezi definitia »