NATURALIZÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) naturaliza și rezultatul ei; (spec.; jur.) obținerea cetățeniei unui stat pe baza recunoașterii unui drept special; încetățenire; naturalizație. 2. Formă de adaptare a organismelor, caracterizată prin faptul că un grup de indivizi devin capabili să trăiască într-un mediu nou; aclimatizare. [< naturaliza]. Vezi definitia »

DETIMBRÁRE s.f. Modificarea caracteristicii de frecvență a unui canal de transmisiune fonetică. [< de- + timbru]. Vezi definitia »

DEPRAVÁRE s.f. Acțiunea de a (se) deprava și (mai ales) rezultatul ei; desfrânare, descompunere morală; corupție; depravațiune. [< deprava]. Vezi definitia »

RESIMȚÍRE s.f. Faptul de a (se) resimți. [< resimți]. Vezi definitia »

CHIOMPĂNÍRE, chiompăniri, s. f. v. CHIOMPĂNI. – [DLRM] Vezi definitia »