próră (próre), s. f. – Partea de dinainte a unei nave. – Var. provă, înv. pruă. Lat. prora (sec. XIX), var. din ngr. πρόβα. Vezi definitia »

VERONÍCĂ¹ s.f. Plantă erbacee care crește prin pajiști și păduri, întrebuințată în medicină ca antiscorbutic, diuretic etc.; (pop.) iarba -șarpelui. [< fr. véronique]. Vezi definitia »

a vorbi verde-n față expr. a spune adevărul. Vezi definitia »

CĂNÍȚĂ, cănițe, s. f. Diminutiv al lui cană². – Cană + suf. -iță. Vezi definitia »

HIDROMECÁNICĂ s.f. v. hidromecanic (1). [DEX'98] Vezi definitia »