NOMENCLATÚRĂ, nomenclaturi, s. f. 1. Totalitatea termenilor întrebuințați într-o anumită specialitate sau într-un anumit domeniu de activitate, de obicei organizați metodic. 2. Listă, catalog etc. conținând titluri de opere, nume proprii, denumiri ale obiectelor dintr-un domeniu (organizate într-un anumit fel). 3. Spec. Schemă de organizare a unei instituții conținând enumerarea posturilor sau a instituțiilor care se află în subordine, sub tutela sa. – Din fr. nomenclature, lat. nomenclatura. Vezi definitia »

spârcotínă, spârcotíne, s.f. (reg.) bucată de carne cu mult zgârci. Vezi definitia »

LITÁRGĂ s. f. oxid de plumb cristalizat, obținut prin trecerea unui curent de aer peste plumb topit. (< fr. litharge) Vezi definitia »

la spate păpușă, la față mătușă expr. pe jumătate admirativă și pe jumătate peiorativă folosită pentru descrierea unei femei care se apropie de senectute, dar are un trup bine conservat și, privită din spate, pare mai tânără. Vezi definitia »

ȚÁNDURĂ s. f. v. țandără. Vezi definitia »