URGISÍT, -Ă, urgisiți, -te, adj. 1. (Pop.) Care are de îndurat mari neplăceri, necazuri, persecuții. ♦ (Despre obiecte) Aruncat, părăsit, desconsiderat. 2. (Înv.; adesea substantival) Nesuferit, rău, afurisit. ♦ Blestemat; necurat. – V. urgisi. Vezi definitia »

ARĂCÍT s. n. Faptul de a arăci. [Var.: hărăcít, hărăgít s. n.] – V. arăci. Vezi definitia »

PODZOLÍT, -Ă, podzoliți, -te, adj. (Despre soluri) Care are proprietăți podzolice, cu caracter de podzol. – Din podzol. Vezi definitia »

TERMÍT, termituri, s. n. Amestec de pulbere de aluminiu cu un oxid al unui metal, întrebuințat în sudură, în metalurgie etc. – Din fr. thermite. Vezi definitia »

PRIVÍT s. n. Faptul de a privi; priveală. – V. privi. Vezi definitia »