TUTELÁR, -Ă adj. Care se referă la tutelă; (p. ext.) ocrotitor, protector. ♦ Organ tutelar = organ al administrației de stat sau al organizațiilor obștești având în subordine organizații față de care exercită atribuții de organizare, coordonare și control; autoritate tutelară = organ de protecție a persoanelor lipsite de capacitate de exercițiu ori a intereselor celor ce nu se pot apăra singuri. [Cf. lat. tutelaris, fr. tutelaire, it. tutelare]. Vezi definitia »

SEDIMENTÁR, -Ă adj. caracter de sediment; format prin sedimentare. ♦ rocă ~ă = rocă prin depunerea materialului provenit din alterarea sau dezagregarea altor roci, transportat de vânturi, ape ori ghețari, sau prin depunerea resturilor de organisme. (< fr. sédimentaire) Vezi definitia »

VALUTÁR, -Ă, valutari, -e, adj. Referitor la valută, de valută. – Valută + suf. -ar. Vezi definitia »

pachetar, pachetari s. m. (deț.) deținut care, de frică, împarte cu ceilalți pachetele primite de acasă. Vezi definitia »

STÓCK-CAR s. n. automobil destinat curselor de obstacole și caramboluri, în care concurenții au voie să se tamponeze și să-și bareze calea unul altuia. ◊ cursă destinată unor astfel de mașini. (< engl., fr. stock-car) Vezi definitia »