STĂVILÍ, stăvilesc, vb. IV. Tranz. 1. A bara cursul unei ape cu ajutorul unui stăvilar; a zăgăzui. 2. Fig. A opri, a împiedica sau a face să înceteze ori să se atenueze ceva. – Din stavilă. Vezi definitia »

micolí vb. IV (reg.) a blestema. Vezi definitia »

pișlacolí, pers. 3 sg. pișlacoléște, vb. IV (reg.; despre foc) a mocni. Vezi definitia »

halalí s. m. – Țesătură de mătase și bumbac. Tc. halali (Șeineanu, III, 69). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

prăsilí, prăsilésc, vb. IV (înv.) 1. (despre animale; în forma: presili) a ține, a crește, a îngriji, a prăsi. 2. (despre plante) a cultiva, a semăna, a planta. Vezi definitia »