Definita cuvantului zor
ZOR1 S. n. 1. Activitate însuflețită, febrilă; grabă mare, urgență, sârguință, febrilitate, însuflețire. ◊ Loc. adv. Cu zor sau cu tot zorul = în grabă, repede. De zor = din plin, din toate puterile; cu înfrigurare, cu însuflețire, cu elan. Cu zorul = cu forța, forțat. ◊ Loc. vb. A avea zor = a se grăbi. A da cuiva zor = a grăbi, a îmboldi pe cineva să facă ceva. ◊ Expr. Zor-zor = în mare grabă. A da zor = a lucra, a acționa cu mare grabă. A-i da zor cu (sau că...) = a nu mai conteni cu ceva, a insista. A lua (pe cineva) la zor = a cere (cuiva) socoteală, a mustra. A lua (pe cineva) cu zorul = a constrânge, a forța (pe cineva). 2. Necesitate, nevoie; strâmtorare, necaz. ◊ Expr. A nu avea zor de ceva (sau de cineva) = a) a nu-i trebui, a nu-i fi necesar numaidecât; b) a nu-i păsa, a nu avea habar de ceva (sau de cineva). Ce zor ai? = ce-ți pasă? ce te interesează? ce-ți trebuie? A nu avea zor să... (sau de a...) = a nu avea interes să... – Din tc. zor „silă, forță”.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu zor
LOCOMOTÓR, -OÁRE I. adj. (despre mușchi, organe etc.) care servește pentru locomoție. II. s. n. locomotivă cu motor electric. (< fr. locomoteur) Vezi definitia »
OSCILATÓR s.n. Sistem fizic care poate efectua oscilații libere. ♦ Aparat cu ajutorul căruia prin oscilațiile electromagnetice ale unui montaj se produc unde electromagnetice. // adj. V. oscilatoriu. [< fr. oscillateur]. Vezi definitia »
INTEROCEPTÓR s.m. (Biol.) Organ receptor nervos care primește stimulii activității interne, în special viscerale. [< fr. intérocepteur, cf. lat. interior – dinăuntru, recipere – a primi]. Vezi definitia »
1. usor de controlat, convins 2. maleabil 3. (despre algoritmi) care dureaza un timp rezonabil; din latinescul – tractabilis (administrabil), tractare, trahere(a desena) Vezi definitia »
AMBUTISÓR, -OÁRE s. m. f. muncitor care lucrează la ambutisare. (< fr. emboutisseur) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z