șprănțurí, șprănțurésc, vb. IV (reg.; despre bușteni) a rotunji cu toporul la capete; a șpronța. Vezi definitia »

ZGÂNDĂRÍ, zgândăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec. Vezi definitia »

insusiri Vezi definitia »

dulvúri s.m. pl. (reg., înv.) șalvari țărănești. Vezi definitia »

OSTRI- v. ostrei-. Vezi definitia »