BEHAVIORÍSM s.n. Concepție psihologică, mecanicistă și agnostică, care consideră drept obiect al psihologiei comportamentul exterior, eliminând conștiința; comportamentism. [Pron. -vi-o-. / < engl. behaviourism, fr. béhaviorisme, cf. engl. behaviour – comportare]. Vezi definitia »

PRECLASICÍSM s.n. Perioadă a istoriei muzicii care pregătește apariția clasicismului. [Cf. fr. préclassicisme]. Vezi definitia »

EROTÍSM s. n. Atitudine erotică; exagerare a sentimentului erotic; senzualitate. – Din fr. érotisme. Vezi definitia »

NEOCONFUCIANÍSM s. n. curent filozofic apărut în China în sec. X-XII, care cuprinde două tendințe opuse, materialistă și idealistă, ambele invocând paternitatea lui Confucius. (< fr. néo-confucianisme) Vezi definitia »

limbism, limbisme s. n. atitudine slugarnică / lingușitoare. Vezi definitia »