VĂTÁV s. m. v. vătaf. Vezi definitia »

șuștáv, -ă, adj. (reg.; despre oi) care are lână, cu fire scurte, linse, fără ondulații. Vezi definitia »

GRAV, -Ă adj. 1. care necesită o atenție deosebită, care poate avea urmări neplăcute; (p. ext.) important. ◊ (despre boli, răni) periculos. 2. (despre oameni) serios, demn, sever; solemn, rigid. 3. (despre voce, sunete, timbru) care aparține registrului de jos al scării muzicale; profund, de bas. 4. accent ~ = accent (,) care notează în unele limbi o vocală deschisă. (< fr. grave, lat. gravis) Vezi definitia »

postáv (postắvuri), s. n. – Dimie. Sl. postavŭ „bara pe care se așază urzeala” (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 280; Conev 81), cf. sb., cr., ceh. postav „dimie”, pol. postaw „dimie”. – Der. postăvar, s. m. (fabricant sau negustor de postav); postăvărie, s. f. (fabrică, atelier de postavuri; magazin de postavuri); postăvior s. n. (Olt., postav subțire). Vezi definitia »

PÚHAV, -Ă, puhavi, -e, adj. 1. (Despre oameni și despre părți ale corpului lor) Cu carnea moale, flască (și umflată); umflat, buhăit. 2. Afânat, moale; poros, spongios. – Din scr. buhav. Vezi definitia »