pârgáv, -ă, pârgávi, -e, adj. 1. (reg.; despre fructe) care se coace mai repede decât altele din același gen; timpuriu, văratic. 2. (reg.; despre fructe și cereale) pârguit. 3. (în sintagmă) roi pârgav = roi tânăr, ieșit din stup în căutarea altui adăpost. Vezi definitia »

fâicáv (-vă), adj. – Bîlbîit, gîngav. Sl. flĭkavŭ (DAR). -Der. fîicăvi, vb. (a se bîlbîi). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »

glúpav, -ă, glúpavi, -e, adj. (reg.) 1. lacom, nesătul. 2. (înv.) prost. Vezi definitia »

ustáv (-vuri), s. n. – Prescripție a Bisericii. Sl. ustavŭ (Cihac, II, 441). – Der. ustavă, s. f. (Mold., dispoziție), din pol. ustawa (Tiktin). Cuvinte vechi. Vezi definitia »

GRAV, -Ă adj. 1. Care necesită o atenție deosebită, care poate avea urmări grele; greu. ♦ Serios, important, însemnat. 2. Serios, demn, sever; solemn, rigid. 3. Care aparține registrului de jos al scării muzicale; profund, de bas. 4. Accent grav = accent purtat în unele limbi de o vocală deschisă. [< fr., it. grave, cf. lat. gravis – greu]. Vezi definitia »