COMPETÉNȚĂ s.f. 1. Pricepere, cădere de a se pronunța asupra unei probleme, de a face ceva; capacitate a unei autorități, a unui funcționar etc. de a exercita anumite atribuții. ◊ A fi de competența cuiva = a intra în atribuțiile cuiva; a-și declina competența = a se declara fără autoritate sau fără pregătirea necesară pentru a se pronunța într-o problemă. 2. Particularitate a unui agent morfogenetic (apă, vânt, ghețar) de a deplasa elementele unei roci. [Var. competință s.f. / cf. fr. compétence, it. competenza, lat. competentia]. Vezi definitia »

pâșcăiálă, pâșcăiéli, s.f. (înv.) 1. dezaprobare. 2. batjocură. Vezi definitia »

COFÓZĂ, cofoze, s. f. (Med.) Anacuzie. – Din fr. cophose. Vezi definitia »

CHÍLĂ³ s. f. v. chil². Vezi definitia »

SPIROGRÁMĂ s.f. Diagramă obținută la spirograf. [Cf. fr. spirogramme]. Vezi definitia »