AUSPÍCIU s. n. 1. (la romani) prevestire făcută de auguri (I). ♦ dreptul de a lua auspiciile (rezervat consulilor, pretorilor și cenzorilor). 2. (rar) protecție. ♦ sub ~ iile cuiva = sub egida, sub patronajul cuiva; sub cele mai bune ~ ii = în împrejurări favorabile. (< lat. auspicium, fr. auspice) Vezi definitia »

TUTUNGÍU, tutungii, s. m. Bărbat care ține o tutungerie sau care vinde țigări, tutun etc. – Tc. tütüncü. Vezi definitia »

albástru-azuríu adj. m., pl. albáștri-azuríi, art. albáștrii-azuríii; f. albástră-azuríe, pl. albástre-azuríi Vezi definitia »

REFLECTÓRIU, -IE adj. Care reflectă. [Cf. fr. réflectoire]. Vezi definitia »

COLÚMBIU s.n. Niobiu. [Pron. -biu, var. columbium s.n. / < fr., engl. columbium]. Vezi definitia »