ARAMEÁN, -Ă, aremeeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Populații semitice nomade care au trăit în antichitate în Palestina, Siria și Mesopotamia; (și la sg.) persoană care aparține uneia dintre aceste populații. 2. Adj. Care aparține arameenilor (1), privitor la arameeni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de arameeni (1); arameică. [Pr.: -me-an] – Din fr. araméen. Vezi definitia »

VETERÁN s.m. 1. (Ant.) Soldat roman liberat din armată, după un anumit număr de campanii, împroprietărit și declarat cetățean roman (în cazul când nu era mai dinainte). 2. Soldat aflat de multă vreme în armată, care a luat parte la mai multe campanii. 3. (Fig.; și f.) Persoană care a îmbătrânit într-o funcție sau într-o instituție. [< fr. vétéran, lat. veteranus < vetus – bătrân]. Vezi definitia »

CICERONIÁN, -Ă adj. Care este propriu lui Cicero, care imită pe Cicero; exemplar, impecabil. [Pron. -ni-an. / < fr. cicéronien]. Vezi definitia »

CETÁN s. n. carbură de hidrogen saturat. (< fr. cétane) Vezi definitia »

togan, togani, s.f. om prost, care nu gandește inainte de a face ceva Vezi definitia »