TACHÉT s. m. 1. (mar.) suport în formă de T pe o navă, de care se leagă parâmele și saulele. 2. cilindru metalic scurt din mecanismul de distribuție cu supape al unei mașini, care are rolul de a împiedica uzura tijei supapei. ◊ element la îmbinarea a două piese cu rolul de a mări suprafața de transmitere a forțelor. 3. (mine) opritor pe care se așază colivia în stație la rampă și care se îndepărtează în timpul mersului coliviei. (< fr. taquet) Vezi definitia »

surét² s.n. (reg.) culesul strugurilor. Vezi definitia »

MACROGAMÉT s. m. gamet femel. (< fr. macrogamète) Vezi definitia »

CORNÉT s. n. 1. bucată de hârtie răsucită în formă de pâlnie, în care se împachetează bomboane, semințe etc. 2. ~ acustic = dispozitiv în formă de pâlnie care amplifică vibrațiile sonore, folosit de persoane ce au auzul slab; ~ cu piston = instrument de suflat din alamă, asemănător trompetei, dar cu diapazon mai acut, cu pistoane în loc de ventile, folosit în orchestre de muzică ușoară și de jaz. 3. ~ nazal = fiecare dintre cele șase lame osoase de forma unui cornet (1), situate câte trei în fiecare nară. 4. (geol.) martor de eroziune aproape conic, deasupra unei suprafețe de eroziune netede sau puțin ondulate. (< fr. cornet) Vezi definitia »

EPOLÉT s.m. Bandă (carton îmbrăcat cu stofă) care se aplică pe umerii uniformelor militare și pe care se indică gradul, specialitatea militară etc. [Pl. -eți, (s.n.) -te, -turi. / < rus. epolet, cf. fr. épaulette]. Vezi definitia »