Definita cuvantului magnet
MAGNÉT, magneți, s. m. Minereu de fier care are proprietatea de a atrage materialele feromagnetice; corp metalic căruia i s-a transmis calitatea, permanentă sau temporară, de a atrage obiectele de fier. – Din ngr. maghnítis, germ. Magnet.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu magnet
ASCÉT, -Ă, asceți, -te, s. m. și f. Pustnic, sihastru; fig. persoană care își impune o viață aspră și retrasă. – Fr. ascète (< gr.). Vezi definitia »
GIPAÉT s. m. pasăre mare de pradă care trăiește pe înălțimile munților; vultur bărbos, zăgan. (< fr. gypaète) Vezi definitia »
CATEHÉT s. m. cel supus catehezei. (< fr. catéchète) Vezi definitia »
falconét (falconéte), s. n. – Tun de calibru redus. It. falconetto (sec. XIX). Vezi definitia »
CROCHÉT s.n. Joc cu bile de lemn care se lovesc cu un ciocan cu coadă lungă, făcându-le să treacă, potrivit anumitor reguli, printr-o serie de mici arcade înfipte în pământ. [< engl., fr. croquet]. Vezi definitia »