AGREGÁRE s.f. Faptul de a se agrega; unire a unor părți între care nu există o legătură intimă; unire într-un tot; agregație. ◊ Stare de agregare = fiecare dintre cele trei stări de consistență sub care se poate prezenta materia. [< agrega]. Vezi definitia »

AUTOFRÂNÁRE, autofrânări, s. f. Împiedicare a mișcării unui mecanism din cauza frecării cu suprafețele de contact. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + frânare. Vezi definitia »

APROXIMÁRE s. f. Faptul de a aproxima. – V. aproxima. Vezi definitia »

RAMBLEIÉRE s.f. Acțiunea de a rambleia și rezultatul ei; rambleiaj. [< rambleia]. Vezi definitia »

TĂRNĂSUIRE [? probabil târnosire? gresit, sau varianta? – CM] sfintirea unei biserici Vezi definitia »