SOBÓR, soboare, s. n. 1. (Înv.) Adunare, întrunire, consfătuire; sfat. ♦ (Bis.) Sinod. 2. Slujbă religioasă ortodoxă oficiată de un număr mare de clerici. – Din sl. sŭborŭ. Vezi definitia »

NEGRIȘÓR, -OÁRĂ, negrișori, -oare, adj. Diminutiv al lui negru; care bate în negru, cam negru; negrior. – Negru + suf. -ișor. Vezi definitia »

BACIVÓR, -Ă adj. (Biol.) Care se hrănește cu bace. [< fr. baccivore]. Vezi definitia »

ORCHESTRATÓR, orchestratori, s. m. Persoană care orchestrează bucăți muzicale. – Orchestra + suf. -tor. Vezi definitia »

NEÎNCĂPĂTÓR, -OÁRE, neîncăpători, -oare, adj. Care nu are volum utilizabil mare; în care nu încape mult. – Ne- + încăpător. Vezi definitia »