JUXTAPOZIȚIÚNE s.f. v. juxtapoziție. Vezi definitia »

CONCREȚIÚNE s. f. depunere care se formează în rocile sedimentare prin concentrarea substanțelor minerale din soluții apoase în jurul unui corp străin; sinter. ◊ formațiune din precipitări de săruri în țesuturi sau organe cavitare. (< fr. concretion, lat. concretio) Vezi definitia »

SALIVAȚIÚNE s.f. v. salivație. Vezi definitia »

INFRACȚIÚNE s.f. (Jur.) 1. Violare a unor legi penale. 2. Abatere, încălcare a unui ordin, a unui tratat etc. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. infraction, lat. infractio – spargere]. Vezi definitia »

ELECTROSTRICȚIÚNE s. f. Deformare a unui dielectric sub acțiunea câmpului electric. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. électrostriction. Vezi definitia »