PARALOGÍE s. f. 1. tulburare a gândirii prin deformarea cuvintelor, prin judecăți și raționamente eronate. 2. transformare analogică a formei unui cuvânt datorită asemănării lui formale cu alt cuvânt. (< fr. paralogie) Vezi definitia »

HEMOGLOBINURÍE s. f. prezența hemoglobinei în urină. (< fr. hémoglobinurie) Vezi definitia »

FECUNDÁȚIE s. f. fuziune a gameților în urma căreia ia naștere un zigot. (< fr. fécondation) Vezi definitia »

INTERPSIHOLOGÍE s.f. Psihologie care studiază raporturile dintre indivizii unei mulțimi dar nu consideră grupul ca un tot având caractere specifice. [< fr. interpsychologie]. Vezi definitia »

CORÉCȚIE, corecții, s. f. 1. (În trecut) Pedeapsă corporală aplicată unui vinovat; bătaie. ◊ Drept de corecție = (în unele state) dreptul părintelui de a cere emiterea unui mandat de arestare, fără îndeplinirea unei alte formalități, împotriva copilului său minor. Casă de corecție = loc unde își execută pedeapsa infractorii minori. 2. Cantitate care trebuie adăugată sau scăzută la indicațiile date de un instrument de măsurare pentru a compensa erorile sistematice care afectează măsuratoarea. Corecție barometrică. – Din fr. correction, lat. correctio. Vezi definitia »