CHIBZUÍNȚĂ s. f. Examinarea atentă a împrejurărilor, judecată cumpănită; însușire care caracterizează pe omul chibzuit. – Chibzui + suf. -ință. Vezi definitia »

șuieríță s.f. (reg.) fluier de metal sau de lemn. Vezi definitia »

gropánă, gropáne, s.f. (înv.) groapă mare. Vezi definitia »

GLICOPROTEÍDĂ, glicoproteide, s. f. (Biochim.) Proteină care conține în moleculă glucide. – Din fr. glycoprotéides. Vezi definitia »

Piatră rotundă și grea pusă pe capacul putine ca să țină murăturile în saramură Vezi definitia »