Definita cuvantului placentă
PLACÉNTĂ, placente, s. f. 1. (Anat.) Organ musculos și spongios care se formează în perioada de gestație la majoritatea mamiferelor și care face legătura între mamă și embrion, servind la nutriția și respirația acestuia, eliminându-se la naștere; casă, căiță, cămașă, loc. ◊ Placentă previa = placentă (1) anormală, dezvoltată în partea inferioară a uterului. 2. (Bot.) Loc, porțiune din pereții ovarului pe care se fixează ovulele. – Din lat., fr. placenta.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu placentă
PACOTÍLĂ s. f. 1. (în trecut) marfă care putea fi îmbarcată de oamenii echipajului sau de pasagerii unei nave, fără plata taxelor de transport. 2. marfă de calitate inferioară. (< fr. pacotille) Vezi definitia »
EXOGÍRĂ s. f. gen fosil de lamelibranhiate, cu valvele inegale, în spirală. (< fr. exogyre) Vezi definitia »
SÂNZIÁNĂ, sânziéne, s. f. ~ (prob. din lat. *sanctae Dĩānae [cf. calabr. santu Diana = expresie injurioasă], prin încrucișare cu Sanctus Iohannes) Vezi definitia »
spégmă, spégme, s.f. 1. (pop.) ață de cânepă, răsucită și împletită, în două fire. 2. (pop.) smoc format din fire de cânepă, de bumbac, de lână, după dărăcit; câlți de proastă calitate care cad la melițat; smoc de păr sau de iarbă. Vezi definitia »
BUCĂTĂRIOÁRĂ, bucătărioare, s. f. Diminutiv al lui bucătărie (1). Vezi definitia »