corpácă (-ắci), s. f. – Pește de Dunăre (Blicca björnka). – Var. corpancă. Origine necunoscută. Vezi definitia »

șéstină, șéstine, s.f. (reg.) 1. șes, câmpie, zăpodie, pustă; tăpșan. 2. loc mocirlos. 3. platou (pe un munte sau pe un deal). 4. (în forma: șastină) podină, platformă plutitoare pe care se instalează moara de apă. 5. lemn încovoiat și lătăreț sub roata joagărelui. Vezi definitia »

TÁRNIȚĂ, tarnițe, s. f. 1. Șa (țărănească) de lemn sau (rar) de piele, folosită la călărit sau la transportul unei poveri. 2. Culme, coamă de munte sau de deal în formă de șa. 3. (Reg.) Drum de munte, bătut de oi sau de vite. – Din ucr. tarnyc'a. Vezi definitia »

CRÁTIMĂ, cratime, s. f. Semn grafic (-) folosit pentru a lega două sau mai multe cuvinte care se pronunță împreună, pentru a despărți cuvintele în silabe etc.; liniuță de unire. – Din ngr. krátima. Vezi definitia »

ȘAMÓTĂ s.f. Material obținut prin măcinarea unei argile refractare arse, folosit la fabricarea produselor refractare. [Var. șamot s.n. / < germ. Schamotte]. Vezi definitia »