COMPOZÍȚIE s. f. 1. totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate, o substanță, un corp etc.; structură. ◊ compus; amestec. 2. operă artistică, muzicală. ◊ mod de organizare a elementelor componente ale unei opere literare. 3. studiul regulilor de compunere a unei bucăți muzicale; arta de a compune muzică potrivit anumitor reguli. ◊ mod în care a fost compusă o bucată muzicală. 4. ordonare, dispunere a elementelor unei picturi, ale unui tablou. ◊ (fot.) aranjament artistic și rațional al unei imagini. ◊ gen de pictură care reprezintă personaje în acțiune. 5. tip de interpretare a unui rol de către un actor. 6. compunere (4). 7. aliaj de plumb cu cositor, pentru lipituri moi. 8. formă de tipar constituită din elementele ei componente. (< fr. composition, lat. compostio) Vezi definitia »

GRANDOMANÍE, grandomanii, s. f. Mania de a se crede om însemnat, valoros, de a-și acorda o importanță nejustificată; megalomanie. – Cf. fr. grand, rom. manie. Vezi definitia »

SUBASOCIÁȚIE s.f. Subdiviziune a unei asociații vegetale. [< sub- + asociație]. Vezi definitia »

PERMÍSIE s.f. Învoire de a părăsi serviciul pe o perioadă scurtă de timp, dată unui militar. [Gen. -iei, var. permisiune s.f. / < fr. permission]. Vezi definitia »

ARHIVOLOGÍE s.f. (Liv.) Arhivistică. [Et. incertă]. Vezi definitia »