APOGIATÚRĂ, apogiaturi, s. f. Notă muzicală executată, ca ornament, înaintea altei note, la distanță de un ton sau de un semiton de aceasta, cu scopul de a o pune mai bine în evidență. [Pr.: -gi-a-] – It. appogiatura. Vezi definitia »

CATERÉZĂ s. f. 1. stare de slăbiciune, de prostrație, produsă de un medicament. 2. afecțiune caustică ușoară. (< fr. cathérèse) Vezi definitia »

PERIODONTÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a țesuturilor care compun periodontul; parodontită; pericimentită. [< fr. périodontite]. Vezi definitia »

AUBÁDĂ s.f. Poezie lirică medievală care se recita în zori. [Pron. o-ba-, pl. -de. / < fr., prov. aubade, cf. aube – zori de zi]. Vezi definitia »

MEGAȘTIÍNȚĂ s.f. (Liv.) Teorie generală a cercetării științifice. [Et. incertă]. Vezi definitia »