BALTICĂ, Marea ~, mare continentală a Oc. Atlantic, în N Europei; comunică cu Marea Nordului prin str. Skagerrak și Kattegat; 419 mii km². Ad. medie: 86 m; ad. max.: 470 m. Formează trei mari golfuri: Finic, Botnic și Riga. Salinitate redusă (8-11‰). Numeroase ins. și arh.: Aland, Bornholm, Gotland, Rügen, Saaremaa. În ea se varsă Neva, Dvina de Vest, Vistula, Oder ș.a. Navigație intensă. Porturi pr.: St. Petersburg, Tallin, Riga, Gdańsk, Szczecin, Copenhaga, Stockholm, Malmö ș.a. Pescuit. Unită cu Marea Albă prin intermediul L. Onega și rîului Neva, printr-un canal navigabil (1933) cu 19 ecluze și 227 km lungime. Vezi definitia »

SERÍTĂ s.f. Inflamație a unei seroase; serozită. [< fr. sérite]. Vezi definitia »

NEBRÍDĂ s. f. piele de ied purtată de zeul Dionysos, de satiri și menade, în timpul misterelor eleusine. (< fr. nébride) Vezi definitia »

zoocóră s. f., g.-d. art. zoocórei; pl. zoocóre Vezi definitia »

torofínă s.f. (reg.) 1. resturi de semințe, fructe stoarse. 2. rămășițe de fagure. 3. apă tulbure pe fundul vasului. Vezi definitia »