LAPARATOMÍE, laparatomii, s. f. Operație chirurgicală care constă în deschiderea peretelui abdominal. – Fr. laparatomie (< gr.). Vezi definitia »

TERATOLOGÍE s.f. Disciplină biologică care studiază malformațiile, monstruozitățile la plante și animale. [Gen. -iei. / < fr. tératologie, cf. gr. teras – monstru, logos – studiu]. Vezi definitia »

SINAFÍE s.f. Fenomen care se produce atunci când două versuri sunt strâns unite, astfel încât are loc eliziunea de la unul la altul, sau același cuvânt termină un vers și începe pe celălalt. ♦ Folosirea repetată a aceleiași conjuncții (copulative). V. polisindet. [Gen. -iei. / < fr. synaphie, gr. synapheia – unire]. Vezi definitia »

SCHIZOTIMÍE s.f. Schizoidie. [Gen. -iei. / < fr. schizothymie, cf. gr. schizein – a despărți, thymos – stare de spirit]. Vezi definitia »

SEROLOGÍE s. f. 1. Știință care se ocupă cu studiul serurilor terapeutice, specifice sau nespecifice; capitol al imunologiei care cuprinde studiul metodelor pentru punerea în evidență a anticorpilor din serul sangvin, precum și studiul antigenelor microbiene și celulare și a toxinelor. 2. Studiu de laborator care constă în analizarea modificărilor serice din cursul diferitelor boli. – Din fr. sérologie. Vezi definitia »