MINOTÁUR s.m. Ființă fabuloasă imaginată cu cap de om și trup de taur. [Pron. -ta-ur. / < fr. minotaure, cf. Minotaur – monstru mâncător de oameni, ucis de Teseu]. Vezi definitia »

BRONTOZÁUR, brontozauri, s. m. Gen de reptile uriașe din ordinul dinozaurienilor, cu capul mic, cu gâtul foarte lung, cu picioarele scurte, cilindrice, terminate cu câte cinci degete, care a trăit în era secundară. – Din germ. Brontosaurus, fr. brontosaure. Vezi definitia »

TAFTÚR, tafturi, s. m. Chingă cu care se strânge șaua sau pătura pe cal, cu care se leagă scările la șa etc. – Din tc. tapkur [kolam]. Vezi definitia »

samúr (samúri), s. m. – 1. Zibelină (Mustela zibellina). – 2. Blană de zibelină. – Mr. samure. Tc. (per.) samur (Roesler 602; Șeineanu, II, 312; Lokotsch 1820; Ronzevalle 101), cf. bg., sb. samur, ngr. σαμούρι, sp. zamarra (REW 7563a). Vezi definitia »

BRAHIOZÁUR s. m. dinozaurian fosil cu gâtul foarte lung, capul mic, corpul terminat cu o coadă scurtă și groasă, membrele anterioare fiind mai înalte. (< lat. brachiosaurus) Vezi definitia »