OCLUZIÚNE s.f. 1. (Rar) Închidere; faptul de a închide. ♦ (Med.) Astupare, închidere a unui orificiu sau a unui canal; obstrucție (1). 2. Închidere a canalului vorbitor într-un anumit punct al lui în timpul pronunțării unei consoane. 3. Ocluziunea ciclonilor = trecere a ciclonului mobil în stadiul final de evoluție. 4. Bulă de gaz rămasă într-o piesă de metal după turnare. [Pron. -zi-u-, var. ocluzie, oclusiune s.f. / cf. fr. occlusion < lat. occludere – a închide]. Vezi definitia »

CASTIGLIONE [castiλóne], Baldassare (1478-1529), scriitor și diplomat italian. Dialogul său „Curteanul” definește trăsăturile omului de curte din Renaștere. Vezi definitia »

VASODILATAȚIÚNE s.f. v. vasodilatație. Vezi definitia »

INFILTRAȚIÚNE s.f. v. infiltrație. Vezi definitia »

RÖNTGENTELEVIZIÚNE / ROENTGENTELEVIZIÚNE s.f. captare a imaginii radiologice și televizarea ei. (< röntgen- + televiziune) Vezi definitia »