ISTEȚÍE, isteții, s. f. Istețime. – Isteț + suf. -le. Vezi definitia »

GLÓRIE s.f. 1. Strălucire, renume obținut prin virtuți excepționale; onoare, slavă. 2. Persoană deosebit de valoroasă. [Pron. -ri-e, gen. -iei. / < lat. gloria, cf. it. gloria]. Vezi definitia »

HIPOCUPREMÍE s. f. diminuare anormală a cuprului în sânge. (< fr. hypocuprémie) Vezi definitia »

DUODENECTOMÍE s. f. rezecție chirurgicală a duodenului. (< fr. duodénectomie) Vezi definitia »

FIZIOCRAȚÍE s. f. doctrină economică burgheză, apărută în sec. XVIII în Franța, care respinge intervenția statului în economie, susținând că în societatea umană există o „ordine naturală”; fiziocratism. (< fr. physiocratie) Vezi definitia »