vânzoleálă s. f., g.-d. art. vânzolélii; pl. vânzoléli Vezi definitia »

DICTATÚRĂ s. f. 1. (în Roma antică) demnitatea de dictator; timpul cât acesta exercita puterea. 2. formă de guvernare în care puterea supremă aparține unui dictator. 3. conducere a socității exercitată de o clasă socială dominantă. ◊ (fig.) putere absolută, fără control; purtare despotică, tiranică. (< fr. dictature, lat. dictatura) Vezi definitia »

BĂCUIÁȚĂ, băcuiețe, s. f. (Reg.) Față de pernă folosită ca desagă. [Pr.: -cu-ia-] – Et. nec. Vezi definitia »

COÁRBĂ, coarbe, s. f. Unealtă de găurit, formată dintr-o tijă cotită de metal prevăzută la un capăt cu un dispozitiv de prindere a burghiului, iar la celălalt cu un buton de apăsare. – Din ucr. korba. Vezi definitia »

AUTOFRIGORÍFICĂ, autofrigorifice, s. f. Automobil care are caroseria sau semiremorca special amenajată, prevăzută cu izolație termică a pereților și cu un agregat frigorific, fiind folosit pentru transportul mărfurilor perisabile, pe distanțe lungi. (din pref. auto- + frigorific(ă)) Vezi definitia »