Definita cuvantului clănțănit
CLĂNȚĂNÍT, s. n. Faptul de a clănțăni; zgomot produs prin ciocnirea ritmică a dinților, a unor obiecte de metal etc.; clănțăneală, clănțănitură. – V. clănțăni.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu clănțănit
ADAMELLIT (‹ n. pr. Adamello, Alpi) s. n. Rocă magmatică intrusivă, cu compoziție intermediară între granit și granodiorit; monzonit. Vezi definitia »
BOÍT1 s. n. (Reg.) Boire. – V. boi1. Vezi definitia »
sulhuít, -ă, adj. (reg.) zăpăcit. Vezi definitia »
RINOLÍT s. n. calcul (II) al foselor nazale. (< fr. rhinolithe) Vezi definitia »
ABSORBÍT, -Ă, absorbiți, -te, adj. 1. Supt, înghițit; încorporat. 2. Fig. Preocupat, captivat. – V. absorbi. Vezi definitia »