PROVENIÉNȚĂ, proveniențe, s. f. Loc de unde vine sau provine ceva; origine, obârșie, provenire. [Pr.: -ni-en-. – Var.: (înv.) provenínță s. f.] – Din fr. provenance, it. provenienza. Vezi definitia »

șcătulcúță, șcătulcúțe, s.f. (reg.) cutie mică, cutiuță. Vezi definitia »

ARÓMĂ s. f. 1. emanație a unor substanțe mirositoare; parfum. 2. substanța însăși. (< fr. arome, lat., gr. aroma) Vezi definitia »

CINCONÍNĂ s. f. alcaloid din arborele de chinchina, sub formă de sulfat, mai toxic decât chinina. (< fr. cinchonine) Vezi definitia »

SUFLÚRĂ s. f. defect de turnare a unor piese de metal dintr-un mic gol produs de gazele degajate în timpul solidificării. (< fr. soufflure) Vezi definitia »