DELINCVÉNȚĂ, delincvențe, s. f. 1. Fenomen social care constă în săvârșirea de delicte. 2. Totalitatea delictelor săvârșite, la un moment dat, într-un anumit mediu sau de către persoane de o anumită vârstă. [Var.: delicvénță s. f.] – Din fr. délinquance. Vezi definitia »

GASTRÚLĂ s. f. stadiu în dezvoltarea embrionului la metazoare după blastulă, în formă de sac, cu o cavitate care comunică cu exteriorul prin blastofor. (< fr. gastrula) Vezi definitia »

VANILÍNĂ s. f. substanță organică foarte aromată, din fructul vaniliei, care se poate prepara și sintetic, folosită în alimentație și parfumerie. (< fr. vanilline) Vezi definitia »

MALEÍNĂ s.f. (Biol.) Substanță obținută din germeni cultivați în bulion, care se folosește pentru diagnosticul morvei la cai. [Pron. -le-i-. / < fr. malléine, cf. lat. malleus – morvă]. Vezi definitia »

DRÚZĂ s. f. geodă (1). (< fr. druse) Vezi definitia »