Definita cuvantului mandibulă
MANDÍBULĂ, mandibule, s. f. 1. Maxilar inferior (și la om și la animale). 2. Fiecare dintre cele două părți ale ciocului păsărilor. ♦ Fiecare dintre cele două părți chitinoase ale aparatului bucal la insecte. – Din fr. mandibule.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mandibulă
AMORȚEÁLĂ, amorțeli, s. f. Stare de insensibilitate trecătoare a corpului sau a unei părți a corpului. – Din amorți + suf. -eală. Vezi definitia »
PẤRGĂ s. f. 1. Fază de început a coacerii unor fructe, legume sau cereale, înainte de maturizare; starea fructelor, a legumelor și a cerealelor în această fază. ◊ Loc. adj. În pârgă = aproape copt. ◊ Expr. A da în pârgă (sau în pârg) = a începe să se coacă, să se pârguiască. 2. (Înv. și reg.; colectiv) Cele dintâi fructe sau roade dintr-un an; roade timpurii. [Var.: pârg s. n.] – Din sl. prŭga. Vezi definitia »
șámfă, șámfe, s.f. (reg.) calapod de cizmărie. Vezi definitia »
RELECTÚRĂ, relecturi, s. f. (Rar) Recitire. – Re1- + lectură. Vezi definitia »
aláltăieri-dimineáță (-ieri-) adv. Vezi definitia »